Fiecare îşi doreşte o relaţie de cuplu armonioasă şi durabilă. Aşa, ca în poveşti, unde cei doi au trăit fericiţi până la adânci …..Nu, nu vrem să mai auzim de „bătrâneţe”. Trăiască clipa.

Oricât am vrea să păstrăm clipa, care este atât de frumoasă, cum spune poetul, ea se scurge iremediabil. Şi atunci, cum gestionăm acest timp discret, cum înşiruim mii de clipe demne de a fi păstrate? Cum facem să nu ajungem prea repede la terapie de cuplu?

Un principiu medical spune: Primum non nocere. Adică, în primul rând, nu face rău.

Dacă ar fi să translatăm acest principiu la relaţii, am avea numai de câştigat. Atunci când nu mai ştim ce să facem, măcar să nu facem rău.

Există situaţii în care personalitatea unuia sau altuia dintre parteneri tinde să acţioneze ca o forţă distructivă în cuplu, zdruncinând stima de sine a partenerului, încrederea, toleranţa, respectul şi până la urmă întreg edificiul relaţiei.

Cele trei tipologii distructive le-am numit inocente, pentru că ei nu conştientizează aproape niciodată efectul toxic al comportamentului sau vorbelor pe care le rostesc, dar mai mult ca sigur partenerii lor au o dificultate în a le gestiona.

1. Atoateştiutorul
   Este genul de om care le ştie pe toate. Sau crede că le ştie. De fapt nu contează. Ceea ce contează este că, în relaţie, el „ştie cel mai bine”. El preia „greul” relaţiei pentru că celălalt, într-un fel nerostit poate, „nu e în stare”. El are soluţii rapide şi eficiente la tot şi la toate. În domeniul său de expertiză, care este foarte vast, nu are şi nu suportă nicio concurenţă. Partenerul său valorează în cele din urmă la fel de puţin ca un perete cu care joci tenis, nici măcar cât un jucător uman, nemaivorbind de unul cu talent sau abilităţi reale. Nefolosite, ele se vor diminua, iar atoateştiutorul va ajunge nu numai să vorbească singur, dar poate să şi facă sex singur…doar el ştie mai bine cum.
2. Pasiv agresivul
   Este cel care, atunci când ceva nu îi convine, nu are suficientă forţă sau asertivitate pentru a exprima nemulţumirea. Nu iubeşte conflictul, pentru că îi este teamă că va pierde. Ce? Stima, respectul, poate chiar relaţia, se gândeşte el. Dar ceea ce pierde cu adevărat este doar liniştea lui sufletească. Frustrările refulate se acumulează treptat şi pasiv agresivul va găsi de cuviinţă să le scoată la iveală la momente nepotrivite, în doze nepotrivite – indexate cu inflaţia, necorelate cu evenimentul care le-a generat şi în general, fără nicio eficienţă- doar pierdere de timp şi de nervi, de ambele părţi ale relaţiei. Nimeni nu învaţă nimic, relaţia regresează.
3. Victima
   Este cea mai inocentă personalitate care sabotează relaţiile. O persoană care se poziţionează ca victimă în relaţie este ca un balast greu de dus de către celălalt. Victima are cele mai bune intenţii, dar nu ştie să gestioneze eşecurile. Ea este victima tuturor împrejurărilor nefericite. Ca atare, nici nu îşi asumă responsabilităţi reale, lăsând partenerul să se descurce cu micile şicane şi greutăţi ale vieţii cotidiene comune. În cele din urmă, acesta oboseşte, tinde să devină călău, iar relaţia se deteriorează.

Tu te regăseşti într-una din descrierile de mai sus?

Indiferent de răspunsul tău, te aştept să reparăm împreună relaţia ta de cuplu, in Bucuresti,  la atelierul de miercuri 17 septembrie, seara de la ora 19. Couple’s night este locul unde vei vrea să revii.