Procesul de recrutare a resurselor umane în companii debutează cu trierea CV-urilor sosite din diferite surse şi în diferite formate, în pofida existenţei unei standardizări în acest domeniu la nivel european, CV Europass. Internetul abundă în informaţii despre cum trebuie completat un astfel de CV pentru ca acesta sa fie măcar relevant pentru recrutori, uşor de citit, de arhivat electronic şi de regăsit la căutare în eventualitatea unei angajări.

Este evident că accesul la Internet nu este la îndemâna oricui, în special pentru cei ce provin din medii mai puţin dezvoltate tehnologic sau însăşi completarea unui model tipărit poate fi o provocare pentru o persoană cu nivel de studii limitat sau care vizează posturi aflate în COR la grupele majore codificate cu prima cifra peste 4.

Pentru aceştia din urmă, mult mai la îndemână este completarea unui CV pe suport de hârtie şi trimiterea lui pe fax. De aici intervin abilităţile recrutorului, iar răbdarea este una din cele mai importante,  de a selecta informaţiile cheie dintr-o descriere adesea sumară, incompletă, neconcludentă sau greşit ortografiată. În final, interesul angajatorului va fi motivaţia pentru parcurgerea şi considerarea unora dintre astfel de CV-uri.

Ce este îngrijorător este că şi din rândul celor care au acces facil la tehnologie şi aspiră la posturi înalte nu acordă suficientă importanţă acestui instrument de introducere în universul şi poate chiar graţiile unui potenţial angajator.

Din experienţa mea am spicuit câteva erori elementare pe care, deşi le privesc cu condescendenţa necesară, consider că este util să fie îndreptate.

Este adevărat că omul învaţă cel mai bine din propriile greşeli, dar a învăţa din experienţa altora este cu siguranţă un semn de inteligenţă.

1. Prezentarea datelor personale la sfârşitul CV-ului.
   Acest tip de greşeală seamănă cu a intra într-o încăpere plină de oameni şi a intra în vorbă cu ei fără a saluta şi a te prezenta mai întâi. Denotă o slabă percepţie a simţului comun (common sense) în comunicare  sau o stimă de sine redusă, neacordând importanţa cuvenită propriei identităţi.
2. CV-ul bilingv
   Este adevărat că romengleza este un hibrid care invadează aria lingvistică în special în afaceri (în business ;)), dar a presupune că cititorul CV-ului este familiarizat cu limba străină în care acesta este prezentat, eventual cu o abundenţă de termeni tehnici, poate fi interpretată negativ, mai ales dacă acesta nu este. Este întâlnită şi varianta în care elementele fixe descriptive sunt preluate dintr-un model în limba engleză, iar conţinutul personalizat este în limba română.
   Recomandat este ca CV-urile nesolicitate să fie prezentate în limba română şi la cerere în altă limbă – uzual engleza.
3. Scrisoarea de intenţie nepersonalizată şi – culmea, neconcordantă cu conţinutul CV-ului.
   Aplicam pentru un anumit post în concordanţă cu pregătirea noastră profesională, dar uneori aria de expertiză poate acoperi mai multe posturi de la angajatori diferiţi. A formula o scrisoare de intenţie ca un soi de passe-partout, în care de exemplu soliciţi un post de sondor iar din CV reiese că eşti bucătar, iar cuvântul sondor nici măcar nu apare în cuprinsul CV-ului, este cel puţin ciudat, dacă nu chiar ofensator.
4. CV-ul trimis în corpul e-mailului.
   Recrutorii salvează (şi ar fi bine ca acest lucru să le fie facilitat) informaţiile primite dupa criterii de organizare proprii, iar acestea ar trebui prezentate sub forma unui fişier ataşat mesajului şi într-un format accesibil, care să permită căutarea şi localizarea ulterioară rapidă (.doc, .pdf). Riscul ca un CV conţinut în e-mail să fie pur şi simplu şters este deosebit de ridicată.
5. Denumirea fişierului ce conţine CV-ul
   Extrem de multe CV-uri au denumiri de fişier total anoste, dar mai ales nepractice, gen “CV.doc” sau “Mihai.doc”. Mult mai practic ar fi o denumire care să includă numele şi prenumele aplicantului, postul pentru care aplică, menţiunea CV si limba in care este redactat (Ex: Mihai Ionescu_contabil_CV RO sau EN).

Acestea doar câteva din erorile care pot face diferenţa între un ghemotoc inutil de hârtie şi un contract de muncă în job-ul dorit.

Alte informaţii şi link-uri utile:

http://www.postuniversitar.ro/art-cv-europas-european.php