Puține mai sunt în bătrânul București locurile unde arhitectura veche de peste o sută de ani mai supraviețuiește neatinsă de sistematizări, modernizări, renovări, cosmetizări. Toate aceste operațiuni de rejuvenare arhitectonică răpesc ceva din austeritatea vetustă a clădirilor și de multe ori prețul plătit pentru aerul modern și cu siguranță utilitar este diminuarea prestigiului, a […]
Archive for the ‘De anima’ Category
Lime and the city
E-un miros de tei prin city… Și gunoaie prin boscheți, Și suntem atât de busy Și-atât de nefericiți… Cam așa ar scrie Eminescu dacă ar fi prizonierul Bucureștiului contemporan, într-o zi ploioasă și mohorâtă de iunie, o zi lucrătoare obișnuită. Ar observa că teii s-au mai înălțat parcă de ultima oară când i-a văzut și […]
La mulți ani copile!
La mulți ani copiilor nedoriți, uitați, abandonați, certați, maltratați, abuzați, bătuți sau neglijați… La mulți ani copiilor bolnavi, înfometați, handicapați, alungați sau fugiți de acasă… La mulți ani copiilor de pe străzi și canale, care fumează, beau, se droghează, se prostituează sau fură… La mulți ani copiilor analfabeți, munciți, care sapă, cară, culeg, pasc vitele, […]
Ce numim “Acasă”
Acasă este mai mult decât o casă. Este Casa, investită cu o puternică semnificaţie personală. Este un loc special, unde revenim, aducem, ne întoarcem, ne ascundem, sau de unde fugim, atunci când ne căutăm propria identitate. Este căminul, leagănul primar, originar, acolo unde am ieşit către lume şi unde ne aşteptau părinţii, primii profesori la […]