Care sunt cele 5 nevoi fundamentale in cuplu si cum le gestionam?

Cuplul este prima expresie a nevoii omului de a fi “împreună”. Reprezintă forma primară de organizare a celulei sociale şi un spaţiu de relaţionare în care fiecare îşi manifestă atât individualitatea cât şi socialitatea.

Odată cristalizată personalitatea, oamenii încep să formeze cupluri. Unele din ele vor continua să se transforme în familii, altele se vor destrăma sau recompune. Cuplul este provocarea pe care fiecare a încercat-o cel puţin o dată în viaţă şi a constatat că oglinda pe care o oferă un partener este diferită de a altuia.

Avem nevoie de oglinda partenerului aşa cum avem nevoie de o oglindă reală, în care să ne reflectăm corpul. Oglindindu-ne personalitatea, ne putem ajusta, corecta, dezvolta.

Cuplul este locul în care partenerii învaţă să îşi recunoască nevoile, să solicite şi să înveţe să ofere satisfacerea acestora. Orice dezechilibru în satisfacerea acestor nevoi poate duce la destabilizarea cuplului. De aceea, în afară de reguli, în cuplu este nevoie de multă răbdare, toleranţă, iertare, determinare şi efort susţinut şi conştient – din partea amândurora.

Nevoile afective

Oamenii formează cupluri în primul rând pentru că se îndrăgostesc. Ei au nevoie de tandreţe, mângâiere, cuvinte frumoase, chiar siropoase şi peltice uneori, pentru că îndrăgosteala este şi o formă de regresie la stadiul de copil fericit şi lipsit de griji. Au nevoie să fie văzuţi de parteneri, apreciaţi prin vorbe sau fapte, au nevoie să îşi exprime ei înşişi sentimentele, fără teama de ridicol sau respingere.

Pericole

După atracţia vizuală iniţială, partenerul este idealizat, supravalorizat, investit cu funcţia de centru al universului. Visele unuia devin aşteptări faţă de celălalt. Posesivitatea poate duce la sufocarea partenerului prea copleşit cu atenţie şi de la care se cere să raspundă cu aceeaşi cantitate. Aflat în imposibilitate, acesta se retrage în carapacea sa sau renunţă la cuplu. Unii oameni, lipsiţi în copilărie de dovezi de afecţiune, nu ştiu nici să dea, nici să primească afecţiune, se simt stânjeniţi, asaltaţi, presaţi.

Remedii

În iubire, în afară de hormoni, nimic nu există de-a gata, totul se construieşte. Totul se poate învăţa, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Fiecare are dreptul şi datoria – pentru sine – să îşi exprime nevoile, să solicite satisfacerea lor, să asculte în aceeaşi măsură pe celălalt şi să se adapteze la nevoile lui, fără a se neglija pe sine.

Nevoile sexuale

Dragostea duce inevitabil la intimitate, iar intimitatea, la sex. Relaţiile de cuplu satisfăcătoare sunt acelea în care sexul este de calitate, suficient şi recompensator pentru amândoi.

Pericole

Balanţa este însă dificil de menţinut. Ocazional, discrepanţe de apetit sau libidou sexual pot apărea în cuplu, dar ele pot fi trecute cu bine. Este însă periculos pentru coeziunea cuplului atunci când disproporţia dintre parteneri este mare, fie că este vorba de dimensiuni, fie că este vorba de gusturi, obiceiuri, concepţii sau dorinţă sexuală. Când insatisfacţia creşte peste o anumită limită, există pericolul ca unul din parteneri să caute satisfacţia în afara cuplului, fapt care poate avea ca efect disoluţia acestuia.

Remedii

Fiind o activitate care cere dăruire şi relaxare, a lăsa la o parte toate grijile şi frământările, laolaltă cu a crea o ambianţă specială pentru activitatea sexuală, poate fi de mare folos. A comunica deschis atunci când apare o frustrare sau în ultimă instanţă a apela la un specialist atunci când situaţia o cere, poate salva cuplul de la destrămare.

Nevoi de comunicare

O relaţie este o piesa de teatru care are nevoie de două personaje. Replicile actorilor fac piesa atrăgătoare, fascinantă sau dimpotrivă, plicticoasă sau ridicolă. Actorii nu trebuie însă numai să vorbească. Tăcerile au rolul lor, de a lăsa spaţiu şi comunicării non-verbale: un gest, o privire specială, o atingere proprie celor doi.

Pericole

Când toate grijile cotidiene sunt aduse în cuplu şi îngrămădite precum rufele murdare în coş, comunicarea începe să devină deficitară. În loc să se comunice emoţii, impresii, sentimente, se comunică fapte, judecăţi, reproşuri. Tăcerile devin pasiv agresive, pedepse pentru greşelile reale sau imaginare ale celuilalt. Un zid parcă se ridică între cei doi, iar ei devin din ce în ce mai izolaţi. Romantismul se transforma în « roomantism », doi colegi de cameră, fiecare cu lumea lui, cel mai adesea virtuală, o trădare “pe faţă”.

Remedii

Cel mai lucid dintre parteneri, când a detectat o fisură de comunicare, este bine să aducă în discuţie aceasta, în loc să ignore sau să aştepte ca celălalt să observe. De multe ori acest lucru se petrece prea târziu. O mică schimbare, o vacanţă, un proiect comun care să retrezească entuziasmul, pot relansa comunicarea. De asemenea, pe cât posibil de limitat interacţiunea cu inamicii comunicării în cuplu: monitoarele sau afişajele video de orice fel. Doi oameni stând în aceeaşi camera dar la ani lumină distanţă şi care se uită la televizor, nu trăiesc împreuna viaţa lor, ci se uită la a altora.

Nevoi energetice

O relaţie este în cele din urmă un schimb energetic. Dacă partenerii îşi oferă în mod echitabil şi echilibrat din rezervele lor energetice, relaţia durează.

Pericole

Dacă doar unul din parteneri oferă iar celălalt doar primeşte, relaţia se dezechilibrează şi în cele din urmă, se deteriorează.

 Remedii

Partenerii trebuie să conştientizeze pericolele de la ambele capete ale spectrului: a da sau a primi prea mult sau prea puţin. Daca relaţia în sine aduce un câştig fiecărui membru în parte, cu recunoştinţă fiecare poate învăţa să ofere relaţiei, sub altă formă poate, energia primită.

Nevoi de evoluţie

Este specific fiinţelor umane să evolueze, să se dezvolte, să descopere şi să se autodescopere, să se împlinească. Cuplul facilitează această nevoie prin creerea unui spaţiu de siguranţă şi încredere. Când partenerii se susţin şi se stimulează, uneori colaborând, alteori luându-se la întrecere într-un mod pozitiv, ei evoluează şi cuplul se dezvoltă.

Pericole

Când dimpotrivă, proiectele comune dispar iar competiţia dintre parteneri devine acerbă si individualistă, valorile comune nu mai reprezintă un liant şi relaţia suferă.

Este posibil ca invidia, gelozia sau rigiditatea unuia din parteneri să constituie frână pentru dezvoltarea celuilalt. Manipularea, dominarea, agresivitatea pasivă pot deveni instrumente de blocare a evoluţiei celuilalt. Cuplul este în pericol.

Remedii

A avea grijă de sine dar şi de celălalt în acelaşi timp poate fi o misiune dificilă. Dar dacă există iubire, respect, dorinţă de a continua, lucrurile pot fi gestionate. Efortul de a-l aştepta şi pe celălalt să ajungă la punctul “terminus”, în ritmul lui, poate fi recompensat de satisfacţia că sunt încă împreună, împărtăşindu-şi fiecare experienţa lui şi beneficiind împreună de o viziune mai tolerantă şi mai amplă asupra lumii.

Resurse:

Cum să fim fericiţi în cuplu – Între fidelitate şi infidelitate, Dr. Gérard Leleu, Ed. Trei

Daca simţi că este ceva de îmbunătăţit la relaţia ta, vino împreună cu partenerul tău la sesiuni terapeutice, să afli cum să gestionezi mai bine viaţa de cuplu.

Vom vorbi despre lucrurile despre care ne este greu să vorbim,  vom asculta ce spune celălalt, vom schimba informaţii şi impresii într-un cadru intim.

Cupluri diferite, stiluri diferite, aceleasi întrebări… mai multe răspunsuri:
* Ce ne leagă?
* Ce ne desparte?
* De ce suntem acum şi aici, AŞA?

Psihoterapeut Luminita Codrescu

Programari la telefon 0745 104 373 sau lumi.codrescu@yahoo.com