Inainte de a fi cetatean al cartierului Crangasi, sunt cetatean al Bucurestiului, si inainte de asta, sunt o persoana care ma respect. Si respect mediul in care traiesc.

De aceea vreau la randul meu sa fiu respectata si asta se refera si la spatiul in care imi duc existenta. Am ales sa raman in Romania si fac tot ceea ce trebuie ca sa fie bine aici si acum, pentru mai tarziu si pentru peste tot.

Tot, incepand de la lucrurile simple. Incepand de la aerul pe care il respir, la sunetele care ma invaluie, la asfaltul pe care calc.

Ori, aici este o mare problema. Si ma refer strict la zona vecinatatii mele, cartierul Crangasi, de altfel bine cotat ca zona imobiliara.

Reciclare responsabila a deseurilor

Aerul pe care il inspir, pe langa nenumaratele noxe emanate este impregnat si cu mirosul descompunerii gunoaielor, al excrementelor animalelor. Trei recipiente ecologice pentru reciclare amplasate pe strada Ceahlau, au disparut ca prin farmec, iar oamenii, obisnuiti sa aduca acolo resturile, le aduc si le abandoneaza pe trotuar.

“Spatii verzi” – verzi

Vad zilnic angajatii firmei de salubrizare “Urban” (le fac “reclama”, da!), doua femei amarate si rebegite de frig matura din doi in doi frunzele moarte de pe strada, probabil ca sa ruleze rotile mai lin, ignorand total trotuarele mizere. Spatiul “verde” de langa trotuar, daca nu este transformat ad-hoc in loc de parcare, cu o oarecare utilitate pentru “barbatii puternici”, ramane un trist spatiu framantat de noroi lipicios, amestecat cu cele mai variate resturi, umane si nu numai.

Trotuare asfaltate

Pe trotuarul aferent strazii Ceahlau s-a turnat asta vara (2011) asfalt. Tipic romanesc, cu petice, gauri si apoi iar petice de asfalt. Da, macar, asfalt. Cand “EI” au ajuns la coltul strazii George Mihail Zamfirescu, au intrerupt brusc asfaltul – probabil nu era “comanda ferma”. De cate ori merg pe acel trotuar, simt, chiar si prin talpile ghetelor, groase de 8 mm, asperitatile bolovanoase ale cimentului de proasta calitate. Ce sa mai zic de faptul ca a merge pe tocuri este un act de curaj.

Locuri de parcare

De locuri de parcare nu mai zic nimic, desi masina mi-a fost ridicata de 3 ori din jurul blocului din varii motive legate de notiunea de “distanta legala” sau de umbra unui indicator abuziv plantat peste noapte.

Fondurile alocate unui mediu civilizat ar putea sa fie alimentate din monstruoasele amenzi practicate de firmele care ridica masini si distribuite echitabil in intreg orasul.

Civilizatie, ordine, curatenie

Asa cum a sta intr-o oaza de liniste si frumusete, in spatele unei bariere si cu bodyguard este considerat un semn de “civilizatie”, la fel si noi, cei care stam intr-un cartier ca cel descris mai sus, aspiram la asta.

Vrem aer curat, vrem trotuare curate si ingrijite, cu recipiente si tomberoane si cum s-or mai numi ele “profesional”, pentru colectarea responsabila a deseurilor, vrem asfalt neted, vrem spatii verzi cu flori, iarba si chiar si cu frunze galbene.

Vrem ca macar sa putem visa ca intr-un viitor al copiilor nostri, oameni imbracati in salopete stralucitoare, vor astepta rabdatori sa ne dam in petec si sa “ne scape” o hartiuta pe jos, ca ei, fericiti, sa o culeaga si sa o introduca in tolba din dotare.

Nu e SF, acest lucru deja exista la Londra, spre exemplu.