Îmi amintesc prima zi de şcoală, emoţia cu care răsfoiam paginile colorate ale abecedarului, cu care alăturam beţişoarele sau cu care foşneam hârtia creponată.
Peste ani, îmi amintesc prima zi de liceu, mândria de a intra într-o catedrală cu nume de Sfânt.
Îmi amintesc şi prima zi de facultate – ce impunatoare erau amfiteatrele uriaşe faţă de clasele de liceu.
Nu ştiu cum, dar toate astea se amestecă în ceea ce devenim.
Am auzit de nenumărate ori: cât din ce înveţi la scoală îţi foloseşte în viaţă? Prea puţin, susţin acei ce pun această întrebare. Dar ei se referă doar la partea de informaţie. Nu despre asta vreau sa vorbesc aici, pentru că nu acesta este meritul definitoriu al şcolii. Pentru asta e suficient sa dai „search” pe Google.
Vreau să vorbesc despre rolul şi meritul de modelare socială al şcolii. Mai puternic şi mai profund decât al familiei, prin avergură, durată, multitudine de situaţii, realism, disciplină.
Şcoala este este pepiniera în care suntem sădiţi, stropiţi, tunşi aidoma, crescuţi dirijat şi dezrădăcinaţi apoi pentru a fi resădiţi în viaţă.
Aici ne formăm deprinderile de a interacţiona cu ceilalţi, de a ne supune sau a ne răzvrăti, de a suporta umilinţele primare necenzurate ale copilăriei, de a ne adapta constrângerilor profesorilor, stressului temelor, deprindem punctualitatea şi valoarea orei, învăţăm să negociem, prima oară sandvişurile sau caietele de teme, ulterior, primele întâlniri în parc cu colegii sau colegele de clasă, pe care începem să îi vedem altfel, învăţăm tandreţea.
Învăţăm să ajutăm şi să ne lăsăm să fim ajutaţi. Învăţăm să simulăm şi să disimulăm, construindu-ne şi probând măştile pe care urmează să le purtăm în lume.
Învăţăm să depăşim frustrările, făcând faţă nedreptăţilor unor note prea aspre sau dimpotrivă, să ne bucurăm că am fost apreciaţi şi să ne creştem astfel motivaţia de a învăţa mai bine şi a ne creşte performanţele.
Învăţăm să lucrăm individual şi în echipă, să ne dezvoltăm capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună. Aceasta va fi ulterior, într-o organizaţie, calitatea ce va permite unor oameni obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite.
La şcoală ne dezvoltăm abilităţile de comunicare – prin analiza atentă a tipologiei individuale şi a personalităţii colegilor şi găsirea unor metode optime de comunicare interpersonală. Învăţăm să soluţionăm posibilele conflicte, să le evităm sau să le facem faţă.
Învăţăm să ne monitorizăm propriile realizări, să cerem şi să oferim feedback.
Şcoala facilitează formarea unor practici de muncă eficace – prin învăţare, modelare, responsabilizare şi construirea unei atitudini pozitive faţă de succes şi eroare.
Şcoala asigură accesul la idei şi informaţii în mod echitabil dar şi ierarhizat, stimulând competiţia pozitivă.
Şi nu în ultimul rând, în afara acestor lucruri de care nu suntem mai deloc conştienţi la vremea respectivă şi care nu prea ne interesează, şcoala este minunată pentru că acolo sunt prietenii noştri, cei asemenea nouă, cu care ne putem juca, sau povesti despre modă, flori, fete, filme sau băieţi. In real life!
httpv://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ&feature=related
