Despre bârfă ca necesitate omenească.
Oamenii îşi construiesc imaginea de sine prin comparaţie socială. Atunci când capacitatea lor de reflecţie este redusă, sau materia primă pe care o explorează nu are consistenţă, sau pur şi simplu sunt conştienţi de limitările lor, se văd nevoiţi a apela la tehnici, de cele mai multe ori inconştiente, de creştere a ego-ului: asocierea cu o personalitate marcantă din zona lor de interese, arogarea meritelor altora, copiere fără adaptare şi în cele din urmă, deprecierea intenţionată a valorii celor din jur, cu intenţia clară de a se poziţiona superior.
Pe scurt, acest procedeu se numeşte bârfă. Bârfa ajută persoanele să se detensioneze, pentru că eliberează energia negativă şi frustrarea acumulată din inechitatea percepută. Dar cel care ascultă bârfa, similar preia din această încărcătură emoţională negativă. Deseori se vede în postura de a fereca secretul, pentru că emitentul nu doreşte ca identitatea lui sau conţinutul mesajului calomnios să fie cunoscute.
Pentru a nu te afla chiar tu în postura de a asculta bârfele altora, de a acumula energie negativă sau de a-ţi pierde pur şi simplu timpul tău preţios, poţi să aplici cu succes…
Testul lui Socrate
Într-o zi, marele filozof Socrate s-a întalnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus:
“Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?”
“Stai o clipă,” îi replică Socrate. “Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei.”
“Trei?”
“Așa este,” a continuat Socrate. “Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”
“Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula,” zise Socrate. “Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
“Nu, dimpotrivă…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?”
Omul a dat din umeri, puțin stânjenit.
Socrate a continuat. “Totuși mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?”
“Nu, nu chiar…”
“Ei bine,” a conchis Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?”
Omul era învins și s-a rușinat.