Dacă actualul Coronavirus răspunzător de COVID-19 ne ține ”arestați” la domiciliu, măcar să găsim niște motive să o facem cu plăcere! Așa că m-am găndit să vă spun o poveste.
Prin anii ’60, omenirea era interesată de experimente psihologice, care la acea vreme constau preponderent în evaluări comportamentale asupra primatelor, iar apoi extrapolau concluziile la specia umană. Din acea perioadă provine și următoarea poveste:
Într-o cușcă în care erau 5 maimuțe, a fost pusă o scară și în vârful ei, un ciorchine de banane. Când cea mai curajoasă maimuță s-a suit pe scară, un om de știință (sadic), a stropit-o cu un jet puternic de apă rece, dând-o jos, apoi a stropit și celelalte maimuțe.
A doua maimuță, când și-a încercat și ea norocul, a primit același tratament (in”uman”), apoi și maimuțele rămase jos. Animale inteligente, maimuțele au învățat rapid că a te sui pe scară înseamnă un tratament extrem de neplăcut, așa că a treia maimuță, când a vrut să urce la banane, a fost trasă jos și bătută de suratele ei.
Când nicio altă maimuță din grupul inițial nu a mai suit pe scară, oricât de tentante erau bananele, cercetătorii au introdus o maimuță nouă în grup, în locul uneia vechi. După cum era de așteptat, maimuța novice a văzut bananele și a încercat să se suie pe scară. Suratele ”atotcunoscătoare”, au tras-o jos și i-au administrat o bătaie cu scop corecțional și educațional foarte clar.
Înlocuind treptat câte o maimuță veche cu una nouă, la sfârșitul experimentului situația se prezenta astfel: toate cele 5 maimuțe, deși nu fuseseră niciodată stropite cu apă, nu se mai urcau să ia bananele. În fapt, ele primiseră tot un fel de tratament aversiv pentru descurajarea unui comportament, dar din partea suratelor, ”din interior”. Ce este foarte interesant este ca noile maimuțe se auto-educaseră singure de acum, împotriva propriului lor instinct de supraviețuire.
Acest experiment s-a propagat în timp și a ajuns un fel de legendă. Aici găsiți o variantă animată:
De ce am spus această poveste acum?
Suntem în mijlocul unui eveniment cu impact global de lungă durată (pandemia de coronavirus) și poate tragem niște concluzii de psihologia mulțimilor din povestea de mai sus:
- În momentul în care un grup reușește să găsească o corelație – chiar și artificială sau nerealistă – între o cauză și un efect negativ care se abate asupra grupului, acesta va exercita o presiune în sensul eliminării cauzei presupuse.
Ex: revenirea în țară a imigranților din zonele afectate cu Coronavirus va fi privit cu ostilitate, pentru că asocierea dintre ”Țara x” și ”pericol” este puternic negativă. Iar asta va afecta pe termen lung felul cum privim străinii, imigrația, călătoriile în general.
- Chiar dacă membrii grupului inițial se modifică, ”tradiția” poate continua multă vreme, deși corelația cauză – efect nu mai este cunoscută.
Ex.: chiar la multă vreme de la pandemia de coronavirus, în memoria colectivă a umanității va rămâne imprimat mesajul: ”Străinii sunt periculoși”, ”Păstrează distanța”, ”Fii precaut, nu știi de unde sare …coronavirusul” - Individul trebuie să se supună regulilor grupului pentru a supraviețui, în ciuda stresului perceput ca urmare a acestui fapt
Ex.: Pe timp de pace ai un set de drepturi și libertăți, care îți sunt limitate pe perioada situației de urgență. Binele comunității depășește ca prioritate confortul personal, iar societatea amendează încălcarea acestor reguli. O amenințare poate veni oricând pe neașteptate, iar omenirea își ia acum ”vaccinul” împotriva incertitudinilor. - Uneori, nevoia de securitate, aplicabilă prin conformarea la grup, depășește o altă nevoie primară, cea de hrană. Practic, în situații de amenințare a supraviețuirii (stres maxim), procesul de luare a deciziilor poate deveni disfuncțional sau ineficient. A te alinia normelor de grup, chiar cu prețul diminuării rațiunii individuale critice poate fi soluția optimă de supraviețuire.
Este adevărat, suntem creaturi mult mai complexe decât cele descrise mai sus. Totuși, starea de urgență ne reduce la o condiție în care a merge împotriva grupului, prin ignorarea sau acțiunea fățișă contra lui, poate să se întoarcă împotriva noastră mult mai rău decât un ”duș rece” sau ”dezaprobarea semenilor”. Ne poate costa, de data asta, viața!
