Sloganul nostru este: Fericirea se poate învața. Și nu este ales întâmplător. Dacă la grădiniță învățăm să trăim în colectivitate, urmând câteva reguli, să potrivim forme rotunde sau pătrate la locul lor, să urmăm un program, la școala generală învățăm câte puțin despre lumea exterioară, la liceu ceva mai mult și la facultate mai specializat, despre fericire și lumea interioară nu prea ne învață nimeni. Învățăm singuri de la părinți, prin modelul pe care ni-l oferă și convingerile pe care ni le transmit.

Faptul că părinții sunt persoane de care suntem foarte atașați emoțional, care ne iubesc și pe care îi iubim, în felul lor, în felul nostru, dacă suntem norocoși, felul lor de-a fi și credințele pe care le au și ni le inoculează prin lecții, sfaturi, sugestii, îndemnuri, reguli, tot ce vine de la ei trece prin pielea noastră ca prin pâine, cum s-ar zice. Suntem foarte permeabili la mesajele lor fiindcă avem inima deschisă către ei și depindem mai mult sau mai puțin de ei – de grija lor, banii lor, aprobarea lor, pentru a ne simți în siguranță.

Și atunci când modelul sau convingerile lor nu sunt ideale, apar problemele. Apărarea noastră împotriva unor modele nocive, dacă avem de-a face cu părinți violenți (fizic sau verbal), manipulatori (care vor să facem tot ce zic ei, indiferent de dorințele noastre) sau absenți (care nu sunt disponibili fizic, emoțional, care nu ne fac să simțim că ne ascultă nevoile și nu ne ghidează lăsându-ne și libertatea de a alege), este foarte precară.

Puteți recunoaște convingerile după cuvintele TREBUIE sau AȘA SE FACE, fiindcă le conțin de cele mai multe ori

Se spune despre copii că ei sunt perfecți. Și orice probleme ar apărea în viața lor, blocaje, manifestări nepotrivite, faptul că nu se pot integra, nu sunt independenți sau fericiți se datorează lecțiilor primite acasă.

Fericirea se învață în mod involuntar de la părinți și în mod voluntar printr-un proces autodidact sau în tandem cu un psihoterapeut cu experiență și potrivit personalității noastre.

Procesul autodidact este unul mai anevoios, așa cum este și găsirea unui psihoterapeut potrivit. Însă prin ambele putem avea șansa de a rescrie programele pe care le avem setate de către primii noștri programatori: părinții noștri.

Ai putea spune că ai avut de-a lungul timpului prieteni apropiați și parteneri de viață pe care i-ai iubit și care te-au iubit și care ar fi putut să te învețe noi programe mai benefice, dacă primele nu au fost cele mai bine scrie. Este adevărat, se poate, însă influența lor este una cu mult mai mică decât primii sau decât ar putea avea un psihoterapeut.

Un psihoterapeut te poate ajuta cel mai bine să rescrii programele ce îți determină acțiunile și starea ta interioară fiindcă lucrează cu acea persoană care e cea mai aproape de tine – TU 🙂 Tu ești cel care ai cel mai intim acces la lumea ta interioară, așa cum au avut și părinții tăi, iar un psihoterapeut are cunoștințele și experiența necesară despre cum funcționează oamenii pentru a te ghida să ajungi cel mai rapid la starea pe care ți-o dorești.

Fericire, independență, relații armonioase, bazate pe iubire și libertate, stare de bine atunci când ești singur, sentimentul de împlinire cu ceea ce faci și cu cine ești.

Așa că da, fericirea se învață. Și te invităm să o înveți și tu, așa cum ai învățat la materiile tale preferate 🙂

Georgiana Codrescu
Consilier pentru dezvoltare personală