Puține mai sunt în bătrânul București locurile unde arhitectura veche de peste o sută de ani mai    supraviețuiește neatinsă de sistematizări, modernizări, renovări, cosmetizări. Toate aceste operațiuni de rejuvenare arhitectonică răpesc ceva din austeritatea vetustă a clădirilor și de multe ori prețul plătit pentru aerul modern și cu siguranță utilitar este diminuarea prestigiului, a aerului aristocratic, sau și mai rău, alunecarea într-un kitch poleit și opulent.

Am privilegiul să parcurg zilnic o astfel de zonă privilegiată, și deși traseul variază destul de puțin, peisajul capătă zilnic fațete noi, ajutat de vegetația bogată a zonei.

Vilele pe care eu le consider emblematice pentru București și care ar putea constitui obiective turistice pentru cei pasionați de fotografie, artă, arhitectură, design se află risipite în zona de nord a capitalei, între – dar nu limitat la – bulevardele Ion Mihalache, Dorobanți, Calea Victoriei și Trandafirilor.

Aceste clădiri sunt construite începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în anii ’50 ai secolului trecut, în stil românesc, inspirat din arhitectura clasică şi brâncovenească și valorificând elemente de arhitectura populară. Multe sunt decorate cu elemente geometrice, florale sau zoomorfe.

Celebrul arhitect Ion Mincu, inițiatorul curentului neoromânesc și creatorul Bufetului din Șoseaua Kiseleff, monument istoric de arhitectură, astăzi Restaurantul Doina, dă numele uneia din străzile pe care se află cele mai frumoase vile, chiar vizavi de parcul Kiseleff.
Trecerea anotimpurilor aruncă peste vile lumini și umbre diferite, dar există un element viu care adesea face corp comun cu ele.

Iarna, tulpinile golașe se reliefează pe suprafața zidurilor precum venele pe brațele unor luptători și par să hrănească clădirea din seva pe care o vehiculează prin minusculele lor ventuze.
În pragul primăverii, pe corsajul de lemn încep să apară frunzele crude, îmbrăcând trupurile bătrâne dar mândre, în veșminte verzi, luxuriante.
Beția culorilor de toamnă înveselește griurile sau marourile vilelor, privirile trecătorilor și ochiul pretențios al aparatului de fotografiat.
De neseparat, iedera iubitoare de vile creează un nou curent distinct în arhitectură, integrat în natură, în tendințe eco, iederarhitectura.