În condiţii de hipercompetitivitate și bugete din ce în ce mai reduse, șansa de a fi în avantaj temporar, care să poată crește pe termen lung și să contribuie la succes, aparține organizaţiilor care pun accentul pe inovare, dinamism şi adaptabilitate, amestecate cu suficientă stabilitate și disciplină cât să țină totul sub control.

Improvizaţia este de asemenea despre inovare, dinamism şi adaptabilitate. Şi despre o grămadă de alte lucruri bune.

În general, improvizaţie poate fi orice tip de creaţie care se face pe loc, fără nici un plan prealabil, dar cu o mulţime de practici anterioare.  Deși sună ca un paradox, acest lucru este similar cu ceea ce face un cântăreț de chitară, care, după ce a învățat instrumentul și notele, ia chitara de grif și începe să improvizeze. Acelaşi lucru se poate întâmpla în pictură – dacă sunteţi precum Salvador Dali și stăpâniți tehnicile, puteţi picta fără a avea nici o idee, doar exprimând subconstientul.

Improvizaţia la acest punct este similar cu Inspirația – puteți să vă așezați la masă şi să începeți să scrieți, fără o documentaţie de susținere … şi, poate, veţi scrie Harry Potter, dacă sunteţi J.K. Rowling. Într-un anume fel, fiecare piesă de creaţie este improvizaţie.

Creatorul genului de teatru de improvizație este Keith Johnstone, o legendă vie în Marea Britanie. El practic a schimbat modul în care actorii simt scenariul. Practicând acest gen, ei au devenit mai relaxați, mai autentici şi mai mult amuzanți. În acest tip de teatru, fiecare scenă se face de către actori, pe baza sugestiilor din partea publicului.

Actorii trebuie să își acorde multă atenţie reciprocă, să colaboreze, să aibă voinţa şi har, să spargă rutina, să se lase modificați, pentru a accepta şi a utiliza creativ ofertele pe care le primesc şi să lase imaginaţia să curgă liber.

Un exemplu edificator despre ce înseamnă improvizație este un show al anilor 90, din SUA: Whose line is it anyway? (A cui este replica?).  Un spectacol în care totul se produce pe viu şi subiectul în sine nu contează. (touși, nu întâmplător am ales Cântecul Psihiatrului 🙂 )

httpv://www.youtube.com/watch?v=AVfaqPcJ4Z0

Principiile improvizaţiei, rupte din viață și transformate în teatru sau prilej pentru divertisment, sunt bune nu numai pe scenă ci, de asemenea, în viaţă sau în afaceri.

În locul prezentărilor lungi și plicticoase neapărat susținute de venerabilul Powerpoint, un strop de inspirație și destul de multă transpirație (din aceea intelectuală) pot transforma totul într-o veritabilă piesă de teatru, iar căscaturile și privitul discret la ceas în cascade de râs și energie pozitivă.

Pe scurt, importarea principiilor teatrului de improvizație în chiar miezul sobru și fierbinte al departamentelor multinaționalelor, acolo unde se presupune că oamenii se adună pentru a da seamă de rezultate și a face previziuni cu unghi de cel putin 30⁰.

Improvizația nu afectează fondul prezentării, ci doar modifică radical forma, felul comunicării, interacțiunea dintre personaje și atmosfera, care din start devine relaxată și permeabilă la informații.

Participanții pot fi invitați pentru început să se ridice în picioare și să aplaude, prin asta eliminându-se orice urmă de tensiune ce ar putea exista. Pot fi invitați să privească în dreapta lor și să îmbrațișeze colegul care stă lângă ei. Acest lucru, efectuat zilnic la birou ne poate face să ne simțim mai bine. Noi nu suntem făcuți pentru partajarea aceluiaşi spaţiu cu oameni care nu sunt membri ai familiei noastre sau ai grupului de prieteni pentru atât de mult timp. A fost studiat modul în care presiunea sângelui crește de fiecare dată cineva intră în cameră, apoi nivelul de stres scade când dăm mâna sau ne sărutăm pe obraz, apoi se ridică din nou şi rămâne constantă. Nivelul de stres scade, de asemenea, atunci când primim complimente, deci, chiar dacă nu ne îmbrăţişăm reciproc atât de frecvent, putem face schimb de complimente şi feedback pozitiv.

Prezentarea impro decurge cu participarea afectivă și efectivă a publicului, care poate oferi pe lângă feedback, și cuvinte, gesturi, piedici, idei, tentații, de care prezentatorul se poate sprijini în procesul de a găsi asociații și a le integra creativ în discurs, ca de pietrele pe care pășești în traversarea unui râu de munte.

Lăsând imaginația și creativitatea libere de orice constrângere, relaxând barierele spațiului intim și fiind atenți mereu la toți și la toate, nu numai prezentările și ședințele, dar și întreaga noastră comuniune întru colaborare va deveni mai relaxată, mai bogată în conținut, mai atractivă, mai lipsită de stres și mai plină de sens.

Multumiri Giei, fără de care acest articol nu ar fi existat.