Am citit azi o ştire potrivit căreia în Statele Unite, şi cel mai probabil acest trend se va răspândi la nivel global, un număr important de profesii sunt pe cale de dispariţie, majoritatea fiind înlocuite de aplicaţii software inteligente.
Potrivit publicaţiei Forbes, care a emis această ştire, printre joburile clasice ameninţate cu dispariţia de către progresul fulminant al tehnologiei informaţiei, sunt: agenţii de turism, juriştii, managerii de publicitate, specialiştii HR de compensaţii şi beneficii, analiştii de ştiri radio şi TV, precum şi inginerii agricoli.
Explicaţia acestui regres prin apariţia unor surse de informaţie electronice, cum ar fi internetul, unde utilizatorii pot găsi spre exemplu destinaţii turistice şi facilitatea de a rezerva şi plăti online o vacanţă, sau site-uri legislative şi forumuri unde textele de lege pot fi disecate şi lămurite, este limitativă.
Regresul în ceea ce priveşte numărul de angajaţi într-o formă clasică a unei anume activităţi poate să fie tradus prin migrarea către online, iar specialiştii să îşi rafineze instrumentele de exercitare a cunoştinţelor acumulate. Cu siguranţă există o diminuare a numărului necesar de specialişti prin preluarea funcţiei de diseminare a informaţiei către utilizator, totuşi e o oarecare distanţă până la a afirma dispariţia totală a lor.
Nu trebuie să uităm că ceea ce furnizează calculatoarele este în primul rând hotărât şi implementat de oameni, iar progresul tehnologiei informaţiei este decis prin colaborarea dintre specialiştii IT şi cei din domeniile de referinţă.
Prin progresul general al omenirii probabil că mulţi specialişti îşi vor pierde locurile de muncă dacă nu se vor adapta perpetuu la piaţa muncii în schimbare, iar mulţi vor abandona de bună seamă această cursă cu mult înainte de anii de pensionare.
Asta nu înseamna automat că suntem aproape de timpul în care doar calculatoarele vor munci, (programate de o rasă de oameni cu capul din ce în ce mai mare), iar oamenii (restul) se vor odihni (?), dar cu siguranţă am trecut deja de epoca în care în nomenclatoarele de meserii putea fi găsită meseria de „suflător de păr de iepure” şi ne apropiem de timpul în care ne vom întreba: ce e acela un iepure?
buna Lumi!… frumos articol!… am citit si m-am bucurat ca noi , din tara asta, nu suntem in faza asta! Evident nu suntem!… La noi nevoia de meseriasi buni, e mai mare ca oricand. Meseriasi , adica stapani pe meserie in orice domeniu, cu sau fara studii superioare. Suntem in alta lume… acolo nu mai e nevoie de meserii , care implicit dispar, fiind inlocuite de tehnica , aici, dispar fara sa fie inlocuite de nimic! Ai nevoie de strungar, de matriter… ei nu mai sunt… au imbatranit, s-au pensionat… si nimeni si nimic nu le-a luat locul, nici macar tehnica… Economia e suferinda, serviciile sunt in fasa… si evident noi, ca nimeni altii stim cu ce se mananca mesetia de “suflator de par de iepure”… De aceea, azi cand e deosebit de cald , eu imi pun la palaria de soare, o pana de iepure!!!… si ma trag la umbra, ca tot romanu’ , care in asa zi CUGETA!