A plecat să cânte pentru îngeri, maestrul Johnny Răducanu. Cu siguranţă că îi va face să plângă…sau să surâdă de o veche amintire. Cu mâinile sale – prelungiri ale unui pian de vis – îi va mângâia cu diafane sunete picurate.
Chiar când era printre oameni, modestia, harul şi vecinătatea cu nemurirea prin muzică îl făceau un înger. Un înger cu ochelari şi barbă, purtând veşnic o tichiuţa care parcă îi servea să se facă nevazut printre oameni. El nu voia să fie văzut, ci auzit. El nu era acolo, printre oameni, decât ca să facă pianul să vibreze şi să ne povestească prin el poveştile lui de iubire.
Cine l-a auzit cât a fost în viaţă a ştiut să aprecieze atât personalitatea sa discretă cât şi muzica ce îl apropia de divinitate.
Dumnezeu să îl odihnească în pace, aici pe pământ, dar să îl lase să cânte în continuare acolo, în ceruri. Şi în inimile noastre.
httpv://www.youtube.com/watch?v=WWbQThW74h0
