Asertivitatea este acea capacitate pe care unii o au nativ, de a se exprima pe sine, atât la nivel emoţional cat şi la nivel cognitiv, clar, argumentat, fără a ofensa interlocutorul, dar şi fără a reprima în interior emoţii sau păreri.

Deşi aflate la extremele reprezentării axei comunicării, pasivitatea şi agresivitatea par a se întâlni adesea în ceea ce se numeşte atitudine pasiv-agresivă, o combinaţie letală atât pentru emiţător şi receptor cât şi pentru eventuala relaţie dintre ei.

Comportamentul pasiv de comunicare este caracterizat de:

– reprimarea exprimării sentimentelor, emoţiilor, percepţiilor

– reprimarea exprimării opiniilor, părerilor, ideilor proprii

– imposibilitatea exprimării unui refuz

– asumarea non-critică a unor idei, sarcini, păreri contrare fiinţei proprii

Persoana care se află blocată în acest mod de comunicare şi comportament pasiv adeseori dezvoltă frustrări interioare ce generează energii negative puternice şi emoţii negative (vinovăţie, ruşine, dezgust, etc). Acestea se răsfrâng asupra psihicului sau chiar organismului persoanei, producând dezechilibre sau simptome somatice.

La celalalt pol se află comportamentul agresiv, caracterizat prin agresivitate verbală (cuvinte şi idei agresive), la nivel paraverbal (ton şi intensitate ridicate) şi nonverbal (gestică amplă, agresivă, postura ameninţătoare). Deseori frustrările acumulate de o persoană pasivă ajung să se elibereze în mod agresiv, deteriorând relaţia.

Ca în orice situaţie, calea de mijloc, a echilibrului, pare să rezolve problemele extremelor:

Acolo este poziţionată asertivitatea, cea care oferă avantajele unei exprimări sănătoase într-o manieră sănătoasă, agreabilă, generatoare de răspunsuri şi reacţii adecvate.

A fi asertiv înseamnă a fi conştient de sine, de calităţile şi defectele tale ca fiinţă umană şi a fi responsabil de ele. Înseamnă a te poziţiona printre semeni într-un mod corect şi asumat, păstrându-ţi echilibrul emoţional, exprimând ce simţi şi ce gândeşti într-un mod care respectă atât pe ceilalţi cât şi pe tine.

Regulile de aur ale asertivităţii sunt:

1. Avem dreptul să ne evaluăm, să ne judecăm propriul comportament, gândurile şi emoţiile şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi pentru consecinţele lor asupra noastră.
   Cu alte cuvinte, noi suntem proprii noştri judecători şi nimeni altcineva nu-şi poate asuma responsabilitatea pentru faptele noastre.
2. Avem dreptul să nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.
   Cine se scuză, se acuză, spune proverbul şi are dreptate. A oferi justificări pentru propriul comportament îl poate face mai puţin credibil şi dezirabil.
3. Avem dreptul să judecăm dacă suntem responsabili să găsim sau nu soluţii pentru problemele altora.
   De multe ori oamenii se simt automat responsabili în a se implica – nesolicitat – în rezolvarea problemelor altora – aşa numiţii salvatori, ale căror sfaturi ajung să fie toxice celor cărora se adresează. Ei uită ca sfaturile sunt excelente numai pentru cei care le emit şi pentru contextul lor de viaţă. Pentru ceilalţi, de cele mai multe ori, nu.
4. Avem dreptul să ne răzgândim într-o anumită chestiune.
   De ce nu?
5. Avem dreptul să facem greşeli şi să fim responsabili pentru ele.
   Omul din greşeli învaţă…şi o face bine. Important este să îşi asume greşelile, tocmai pentru că ele aduc plus valoarea cunoaşterii prin experienţa personală.
6. Avem dreptul să spunem NU ŞTIU
   Când spui Nu stiu, în mod natural te deschizi către a şti, cu bunăvoinţă şi onestitate, atât pentru tine cât şi pentru interlocutor. Aceste simple cuvinte vor fi însutit mai apreciate decât o improvizaţie vădit neconformă cu realitatea.
7. Avem dreptul să ne comportăm independent de bunăvoinţa pe care ne-o arată cineva, fără ca noi să-i fi solicitat acest lucru.
   De multe ori, oamenii îşi oferă bunăvoinţa nesolicitată, conştient sau inconştient, cu scopul de a manipula interlocutorul şi de a obţine ulterior ceea ce îşi doresc, prin inducerea necesităţii de a egala oferta.
8. Ai dreptul să fii ilogic în luarea anumitor decizii.
   Uneori deciziile pe care le luăm se bazează pe orice mai puţin logică: intuiţie, simţire, noroc, şansă, speranţă. Este dreptul nostru să ne bazăm pe toate elementele pe care le avem la dispoziţie, fie ele de neînţeles pentru o alţii.
9. Avem dreptul să spunem: Nu înţeleg
   A afirma că nu înţelegi deschide calea către o clarificare ulterioară şi evită blocajele şi luarea unor decizii întemeiate pe erori de logică.
10. Avem dreptul să spunem: Nu-mi pasă. Mi-e indiferent. Nu mă priveşte.
    Acesta este un drept, nu o datorie, dar prin aceasta poate scuti pe multe persoane de asumarea unor roluri sau atribuţii care nu se afla în sfera lor sau potrivite personalităţii şi seturilor lor de valori şi credinţe.

Înarmaţi cu asertivitate vom aprecia mai mult propria persoană şi vom fi la rândul nostru apreciaţi de ceilalţi. Pentru respectul pe care îl arătăm lor, şi nouă. Respectul de a ne considera egali în şanse şi de a ocupa locul nostru pe lume.