Let time

Relaţiile sunt ca orice altceva din lumea fizică, dependente de timp.

Procesul lor de naştere, creştere, maturizare, sedimentare şi inevitabil, moarte, are o coordonată temporală. A da atenţie unei relaţii înseamnă, printre altele, a-i acorda timpul necesar pentru a parcurge aceşti paşi. Graba care caracterizează societatea actuală, transformă relaţiile, le aplatizează, le superficializează, le diluează până la ajung să semene cu un sandwich înfulecat în grabă la fast food, doar vag asemănător cu reclama care tronează pe pereţi, supradimensionată şi supraapreciată.

Relaţiile au nevoie de timp de preparare, precum o prăjitură migaloasă, cu zeci de ingrediente misterioase, pe care trebuie să le descoperi mai întâi, cotrobăind prin nenumărate locuri, apoi să deprinzi cu trudă arta măsurării, combinării, frământării, dospirii şi coacerii ei. Abia la sfârşit, după ce ai investit în ea timp, efort şi multă iubire, relaţia este coaptă şi dulce la gust.

Lăsaţi timpul necesar relaţiei, nu o alungaţi biciuindu-i crupa.

Let space

Relaţiile sunt în aceeaşi măsură, dependente de spaţiu. Două planete care gravitează una în jurul alteia au nevoie de spaţiu, iar ecuaţia ce descrie legea atracţiei dintre cele două planete, este dependentă de distanţa dintre ele.

Prea aproape înseamnă încălcarea limitelor, sufocare, saturaţie, colaps.

Prea departe înseamnă pierderea semnalului, a informaţiei, a senzaţiilor, a memoriei, a interesului.

Echilibrul şi armonia într-o relaţie sunt dificil de atins, dar merită pe deplin efortul de a încerca.

Lăsaţi-vă spaţiul de care aveţi nevoie ca să creşteţi separat şi împreună şi relaţia odată cu voi.

Let be

Omul este supus greşelii. Doi oameni sunt de două ori mai mult supuşi greşelii, iar suma greşelilor lor face aproape insuportabilă ideea convieţuirii. Fiecare începe să vâneze şi să contorizeze greşelile celuilalt, într-o aberantă cursă a celui care greşeşte mai mult, pentru care se inventează pedepse din cele mai variate şi mai inspirate, de la diverse corvoade casnice la refuzul acordării plăcerii intime, devenită monedă de schimb.

Iubirea se face mică într-un colţ, războiul şi ofranda triumfului orbeşte orgoliile, iar relaţia sângerează de moarte. Combatanţii uită că în războiul sexelor cei care pierd sunt în primul rând cei care câştigă. Într-o relaţie, decât să ai dreptate, mai bine ai iubire.

Lăsaţi greşelile să treacă, lăsaţi relaţia să fie.

Let go

Relaţiile au ciclul lor natural de existenţă. Se nasc, trăiesc şi mor, aidoma partenerilor ce o formează.

Într-un mod cu totul natural, uneori, fără ca cineva să fie de vină sau agent cauzal, relaţiile ajung la sfârşit. Este adevărat că despărţirile dor, pentru că seamănă cu moartea, iar nouă tuturor ne e teamă de nefiinţă, de finitudine. Dar asta nu e un motiv de a perpetua maladiv o relaţie trecută de pragul disoluţiei, trecând toate limitele sadismului şi masochismului, precum ciudaţii care stau luni de zile în casă cu o fiinţă dragă moartă.

Lăsaţi relaţiile moarte să îşi doarmă somnul de veci, liniştite, netulburate de isterii postume.

Purtaţi-le în amintire, celebraţi-le când şi dacă este cazul, transformaţi-le în sursă de experienţe pozitive şi de creştere pentru relaţiile mai fericite care vor urma. Lăsaţi relaţia să se stingă precum o lumânare parfumată, lâsând un miros discret şi duios în urmă, în loc să puneţi în mod artificial şi caraghios paie pe un foc care nu mai arde.

Şi mai ales, dacă vreţi să menţineţi flacăra vie, nu uitaţi: let time, let space, let be!