Povestea

Primul fior apăru imediat după ce uşa se închise în urma lui, însoţit de o senzaţie de nod în gât şi de o arsură greţoasă la stomac.

Paşii o purtară la frigider singuri. De aici gesturile se succedară automat, de parcă o forţă superioară ei o manevra şi ea doar era un observator pasiv care nu putea deloc interveni.

Mai întâi unse o felie de pâine cu un strat gros de unt. Asta îi aminti de crema albă pe care el i-o aplica pe spate şi pe picioare, ca soarele să nu-i strice mândreţea de piele albă, zicea el, apoi cu gesturi onctuoase i-o întindea peste tot, strecurându-şi adesea mâinile pofticioase pe sub costumul de baie, chicotind complice. Muşcă, oftând din stomac, şi rupse o pulpă de pui cu pielea crocantă, bronzată la 220 de grade. Asta trezi o altă amintire, din seara aia memorabilă când campaseră pe buza unei prăpastii şi dormiseră strâns îmbraţişaţi, mai mult iepureşte, de frica tuturor foşgăielilor nopţii care îi învălătucea, neagra ca mantia morţii. În timp ce derula amintirile grătarului de atunci şi toate promisiunile frumoase pe care şi le făcuseră, maxilarele ei tocau frenetic puiul, pâinea, ceapa, roşiile, ardeii, pateul.

Iluziile se digerau cel mai greu, aşa că aruncă oasele şi trecu la desert. Avea un rest de chesecake de duminică. Îl acoperi cu îngheţată de ciocolată, turnă sos caramel şi urmări dâra vâscoasă cum se prelinge peste farfurie. Înghiţi în sec, deşi stomacul îi era plin şi îşi aminti toate dârele vâscoase din viaţa ei şi greaţa crescu iar. Ca să o stingă, începu să devoreze desertul aromat, la care mai adăugă îngheţată până cartonul se goli. Buzele îi erau reci, dulci şi strânse a suferinţă.

Încercă să își scoată inelul micuț, semn al veșniciei iubirii lor, primit pe când ascultau Love cu John si Yoko, dar acesta se înțepeni încăpățânat într-o cută de carne.

Bariera emoţiilor se rupse ca o apă, lasând să se reverse odată cu lacrimile, emotiile adunate în tot acest timp: ura, furia, mila de sine, ciuda şi invidia. Nu pe ceea ce era, ci pe ceea ce ar fi putut fi, în altă viaţă, paralelă, construită, realiză, doar în mintea ei.

Îşi şterse cu dosul mâinii stângi mucii lăcrimoşi, aruncă felia de cheesecake muşcată fără o ţintă precisă, doar ca să se descotorosească de ea şi odată cu ea de toată spuma rea a compulsiei, merse la laptop, butonă o vreme, apoi apucă telefonul şi sună.

Scuzaţi-mă că vă deranjez atât de devreme, dar este o urgenţă. Aş dori cât mai repede o programare, chiar azi dacă se poate, vă rog. Am o problemă cu mancatul emoţional. Da, e perfect, mulţumesc! Da, notez…. Ne vedem, pe curând!

Când închise telefonul, soarele tocmai răsărea, cocoşul cânta, iar pacea care o inundă merita toţi banii pe care avea să-i investească în ea şi numai în ea.

Fapt: Femeile sufera in proportie covarsitoare de efectele mancatului emotional, ele apeleaza la mancare ca antidot impotriva stresului si pentru a-si induce confort emotional. Barbatii, in schimb, apeleaza la tigari si alcool.

Cauzele mancatului emotional: Stresul, emotiile negative, obiceiurile de a recompensa reusitele cu hrana, in special dulce. Hrana, in special cea nesanatoasa (dulce, grasa, sarata), elibereaza in creier substantele chimice responsabile cu placerea si diminueaza nivelul hormonului stresului, cortizolul, alinand disconfortul resimtit de persoana care nu a dezvoltat mijloace sanatoase de a gestiona situatiile stresante si emotiile negative.

Cum difera foamea emotionala de foamea propriu zisa:

Solutii: Disocierea emotiilor de comportamentul compulsiv de a manca, cresterea gradului de atentie si constientizare a alimentarii prin meditatii, relaxari sau alte metode, reglarea comportamentala a alimentatiei, invatarea unor metode de a gestiona emotiile negative si gasirea unor solutii de a nu te lasa afectat de stresul cotidian si de a opri cronicizarea acestuia.

Psiholog Psihoterapeut

Luminita Codrescu

Programari: 0745 104 373

lumi.codrescu@yahoo.com