Dacă două particule cosmice au fost odată reunite, formînd ceea ce se numeşte uzual, un sistem, şi apoi au fost despărţite, între ele va exista o corelaţie cuantică, astfel încât nu vei putea descrie complet particula A dacă nu menţionezi şi caracteristicile particulei B. Măsurându-le separat caracteristicile, ele vor fi diferite, dar punând rezultatele cap la cap se va constata că ele corelează perfect, la fel precum două jumătăţi ale unei monede rupte se asamblează perfect.
Aplicaţia este perfect translatabilă la relaţii. Odată intraţi într-o relaţie, captăm şi emitem – conştient sau inconştient – idei, sentimente, obiceiuri şi valori care se împlântă, implementează sau difuzează în partener, făcând o mixtură din ce sunt EU şi ce este CELĂLALT. Gradul de mixaj depinde de permeabilitatea personală, care poate varia, de la patologicul „zero” (autistul perfect) la patologicul „infinit” (lipsa oricărei personalităţi). Este ceea ce rezultă din interacţiunea umană şi este normal aşa. Ne definim odată genetic şi odată prin educaţie, socializare, imitaţie, absorbţie. Interesant este că de multe ori uităm să mulţumim celorlalţi că ne-au oferit din substanţa lor, şi de cele mai multe ori le reproşăm că suntem „creaţia” lor. Uităm cel mai adesea legea cuantică de mai sus, uităm că la rândul nostru i-am creat pe creatorii noştri, într-o spirală nesfârşită de a da şi a primi.
Şi de multe ori, frământaţi de întrebarea: „Cum este Paul?”, ca să găsim răspunsul, nu avem decât să ascultăm ceea ce spune el despre Peter.
„What Paul says about Peter tells us more about Paul than about Peter”
Baruch Spinoza (1632-1677)
