Acest gen de replici cu siguranta se aude adesea in practica psihoterapeutica si de aceea m-am gandit sa subliniez diferentele dintre ce poate face psihoterapeutul si nu pot face prietenii.

• Psihoterapeutul este o sursa de informatii de specialitate

Lasand la o parte intuitia si bunul simt comun, lucruri pe care se bazeaza si se construiesc “parerile psihologice” ale prietenilor, psihologia este o stiinta, bazata pe o cunoastere specifica, cu metode si instrumente proprii de operare. Un bun psihoterapeut nu inceteaza de a se construi niciodata. Adauga fundatiei meseriei sale mereu cate un etaj iar acoperisul sau este doar cerul. Iar perfectionismul si creativitatea sa sunt mereu in slujba binelui celui care ii solicita ajutorul.

• Un sumum de calitati

Aceste calitati sau abilitati personale l-au facut sa aleaga cariera de psihoterapeut si sa reuseasca pe acest drum, autoselectandu-se si fiind selectat, apoi rafinandu-le si dezvoltandu-le continuu in mediu controlat. Are empatie, rabdare, intelegere, deschidere in primul rand, calitati pe care arareori le intalnesti la un singur prieten.

• Focalizarea atentiei

Psihoterapeutul este conditionat de sute de ore de dezvoltare personala in a fi prezent “aici si acum”, exclusiv pentru tine.

Nu ii zboara gandul la propriile probleme, ci este prezent cu toata fiinta lui, cu toate resursele lui, pentru tine. Te asculta activ si conexiunile lui neuronale sclipesc in cautarea rezolvarii creative a problemelor tale. Laserul focalizat al interesului sau poate produce “topirea” blocajelor si problemelor tale si eliberarea fluxului vital al resurselor tale vindecatoare.

• Plata confera valoare

Este o vorba care zice: “Nici o masa nu e pe gratis” – totul in viata se plateste. A plati pentru actul terapeutic confera siguranta sau certitudinea ca vei fi tratat cum se cuvine, iti ofera linistea sufleteasca ca in schimbul banilor vei primi ceea ce iti lipseste, iar balanta cererii si ofertei se va echilibra.

• Psihoterapeutul iti ofera un cadru disciplinat, bazat pe reguli si limitat in timp si in spatiu.

Toate acestea satisfac nevoia de ordine, de reguli, de proceduri, de organizare si stabilitate a fiintei umane, inlatura multe incertitudini nelinistitoare si ofera cadrul securizat necesar deschiderii portilor sufletesti.

Spre deosebire de acest cadru securizant, intilnirile cu prietenii pot avea loc in spatii diverse, unde nu stii dinainte exact ce vei gasi, cum te vei simti, si de fiecare data va fi o mica aventura sa te acomodezi locului respectiv.

• Relatia psihoterapeutica

Relatia terapeutica este motorul principal al schimbarii. Caracteristicile sale sunt:

Asimetria dirijata

Psihoterapeutul stie despre totul (ce ii permiti tu) despre tine, dar tu despre el doar acele lucruri pe care trebuie sa stii ca sa iti ajute in reechilibrarea sau dezvoltarea ta personala. Si este bine asa, pentru ca tu esti persoana cea mai importanta in aceasta relatie.

Onestitatea totala

A fi sincer cu altii dar mai ales cu tine insuti nu este deloc usor, uneori poate fi neplacut, dar cu siguranta este terapeutic. Ne mintim singuri in mod repetat pentru a pastra un modus vivendi comod sau o stare de lucruri impietrita, oricat ar fi de dureros. Ne ucidem sufletele singuri. Terapeutul ne scoate din mlastina calduta in care uneori ne complacem.

Securitate si stabilitate

Psihoterapeutul nu-si va strange jucariile sa plece abandonandu-te frustrarilor. El va fi pana la sfarsitul terapiei, pentru tine, acolo, in acel cadru terapeutic, in timpul alocat tie. De asemenea, un bun psihoterapeut va descuraja dependentele si te va incuraja sa iti iei zborul, dupa ce vei invata sa “planezi” singur.

Asistenta dezinteresata

Prietenii nu pot oferi acea atitudine specifica a psihoterapeutului, de “neutralitate binevoitoare” pentru care ei pur si simplu nu sunt antrenati sa o faca, fiind angrenati in cu totul alte roluri in viata ta.

Aici ar putea sa apara problema: daca relatia de prietenie nu poate fi decat in oarecare masura terapeutica – prin latura sa de suport si comunicare, cat de prietenoasa poate deveni relatia terapeutica, ca efect al transferului si contratransferului? Efectele terapeutice se intind pe mai mult decat durata sedintelor sau relatiei in sine. Ecourile ei se pot atenua in timp sau pot fi interiorizate devenind o a doua natura.

Etica profesionala impiedica iesirea din limitele profesionale si amestecarea rolurilor, tocmai pentru a nu crea confuzie si a face ineficienta sau daunatoare relatia terapeutica.

Dar cum totul pe lumea asta este relativ, iar timpul le rezolva pe toate, atata timp cat “totul curge”, suntem cu totii protejati de impietrirea incrancenata intr-un rol arbitrar in doar o clipa a eternitatii.