Temerile, anxietatea sunt consecinta naturala a contactului cu necunoscutul:

Ma aflu intr-o situatie noua – asta inseamna ca nu am informatii stocate in memorie despre CUM sa gestionez noua situatie aparuta. De asemenea, la cresterea anxietatii contribuie necunoasterea propriilor resurse. De fiecare data cand ne confruntam cu o situatie problema, corpul si mintea activeaza atat la nivel constient, cat si inconstient – instinctual, resursele cu care suntem dotati sau pe care le-am acumulat in decursul timpului, pentru a face fata.

Anxietatea provine de cele mai multe ori din propria necunoastere si neincredere in fortele proprii. Dintr-o conditionare gresita (parinti supraprotectivi sau prea critici), din lipsa stimularii, a experimentarii, a acumularii de bagaj informational (“asa da”, “asa nu”).

Anxietatea are o caracteristica peversa: se autointretine si se autoamplifica, prin evitare.

Evitand situatiile de viata, experienta stagneaza.

Neascutindu-ti armele, ele ruginesc. Evitand “esecurile” pierzi cea mai pretioasa sursa de invatare.

Si pentru ca uneori, temerile te tintuiesc intr-o stare in care nu experimentezi nici macar succesul, pentru ca adesea este mai dificil de gestionat succesul decat esecul. Pentru ca implica responsabilitate, asumare, atitudine.

Iar pe acestea nu unii nu le-au invatat inca, pentru ca nu sunt “materii” in programa scolara sau subiecte de discutat acasa, sau pentru ca au fost lipsiti de modele adecvate.

Este adevarat. Dar acum, exista suficiente surse de inspiratie care sa iti starneasca interesul pentru cunoastere. A sinelui, a celorlalti, a lumii.

Iar asta ar putea fi primul pas in drumul catre succes, fara teama de a-l atinge.

Succesul presupune să mergi din eşec în eşec, fără să-ţi pierzi entuziasmul. (Winston Churchill)