Moartea este incercarea suprema, calatoria pe care o vom face fiecare, singur, candva. Este acel unic eveniment care ne face pe toti egali in fata ei si dincolo de care nu mai este putere, orgoliu, tristete, zbucium sau dimpotriva, iubire, seninatate, fericire.

Este punctul in care individul isi intoarce privirea inapoi si isi face un ultim bilant. Aduna realizarile, esecurile, evalueaza mostenirea pe care o lasa urmasilor. Si mai ales, este momentul in care realizeaza ca, din lunga lista de dorinte si obiective pe care si le-a propus, multe nu au fost realizate niciodata.

Pentru ele nu s-a gasit niciodata timp.

Viata ne fura cu lucruri atat de monotone si nesatisfacatoare, ne complacem in a repeta rutina zilnica, incat atunci cand realizam ca timpul dat ne este masurat, regretele de a nu fi fost vii la maxim sunt coplesitoare.

Bronnie Ware are o experienta indelungata in domeniul ingrijirii sociale, cu persoane aflate aproape de ultima gara a vietii. A impartasit cu ei momente incredibil de intense.

Si a constatat ca oamenii cresc foarte mult atunci când se confruntă cu propria mortalitate. A învăţat să nu subestimeze niciodata capacitatea cuiva de creştere. In ultimele zile dinaintea sfarsitului, oamenii cunosc o varietate de emotii: negare, teama, furie, remuşcare, din nou negare şi în cele din urmă de acceptare. Fiecare pacient al ei si-a găsit in cele din urma pacea, înainte de a pleca acasă să aştepte să moară.

Ei au fost intrebati despre regretele pe care le-au avut sau ce anume ar face altfel daca ar putea şi din temele comune majorităţii, aici sunt cele mai frecvente cinci:

1. Imi doresc sa fi avut curajul de a-mi fi trăit o viaţă adevărată pentru mine, nu viaţa pe care alţii s-au aşteptat de la mine

Acesta a fost regretul cel mai comun al tuturor. Atunci când oamenii îşi dau seama că viaţa lor este aproape pe terminate si se uita înapoi, vad in mod clar cât de multe vise au avut si cat de putine si-au indeplinit. Cei mai mulţi oameni nu si-au onorat propriile vise şi trebuie să moară, ştiind că aceasta s-a datorat alegerilor pe care le-au făcut sau nu le-au făcut.

Pentru a incheia in pace drumul vietii, este foarte important sa onoram cel puţin o parte din visele noastre cat timp avem energia necesara.

Din momentul în care sanatatea este pierduta, este prea târziu. Sănătatea aduce o libertate de care foarte puţini îşi dau seama, până când nu o mai au.

2. Imi doresc sa nu fi muncit atât de mult

Acest regret a venit de la toti pacientii de sex masculin. Ei au ratat sa se bucure de tineretea copiilor lor şi de compania partenerului lor. Femeile, de asemenea, au vorbit despre acest regret, desi nu au fost susţinători de familie. Toti barbatii in schimb regretă profund faptul de a-si fi petrecut atât de mult din viaţa lor in cusca de veverita numita « munca ».

Prin simplificarea stilului de viaţă şi abilitatea de a face alegeri constiente de-a lungul vietii, poti sa realizezi ca nu ai nevoie de veniturile pe care crezi că trebuie sa le faci. Şi prin crearea de mai mult spaţiu în viaţa ta, vei deveni mai fericit şi mai deschis la noi oportunităţi, mai potrivite pentru stilul tău de viaţă nouă.

3. Imi doresc sa fi avut curajul să-mi exprim sentimentele

Mulţi oameni si-au suprimat sentimentele, în scopul de a menţine pacea cu alţii. Multi au dezvoltat, drept rezultat, boli legate de amărăciunea şi resentimentele pe care le-au purtat.

Ca urmare, s-au cantonat intr-o existenţă mediocră şi nu au devenit niciodată ceea ce ar fi fost cu adevărat capabili de a deveni.

Noi nu putem controla reacţiile altora decât prin propria noastră schimbare. Deşi iniţial oamenii pot fi surprinşi atunci când schimbi modul tău de a fi, cu timpul, relaţia se ridică la un nivel cu totul nou şi sănătos. Sau, dacă nu, vei fi eliberat de o relaţie nesănătoasă din viaţa ta. Oricum, vei câştiga.

4. Îmi doresc să fi rămas în contact cu prietenii mei

Adesea, oamenii nu realizeaza cu adevarat toate beneficiile prietenilor vechi până cand nu se afla atat de aproape de moarte şi nu mai este posibil sa le dea de urma. Mulţi au devenit atât de prinsi în propriile lor vieţi incat au scapat printre degete prieteniile de aur de-a lungul anilor. Au fost multe regrete profunde legate de faptul ca prietenilor nu li s-a dat timpul şi efortul pe care le meritau. Tuturor le este dor de prietenii lor atunci când sunt pe moarte.

Stilul de viaţă ocupat pe care îl adoptăm ne face să ne îndepărtăm de prieteni. Dar când ne confruntăm cu apropierea morţii, nu banii sau statutul sunt importante pentru noi, ci a lasa lucrurile în ordine pentru beneficiul celor pe care ii iubim. De obicei însă în acele momente, suntem prea bolnavi şi obositi pentru a mai putea gestiona vreodată această sarcină. In final, totul se reduce la dragoste şi relaţii. Asta e tot ce rămâne în ultimele săptămâni, dragoste şi relaţii. Pacat ca pentru atât de putin timp.

5. Îmi doresc să fi fost mai fericit
Aceasta dorinta este una surprinzător de comuna.

Mulţi nu realizează până la sfârşitul vietii că fericirea este o alegere.

Ei rămân blocaţi în tipare şi obiceiuri vechi. Aşa-numitul “confort” al familiaritatii s-a revărsat în emoţiile lor, precum şi vieţile lor fizice. Frica de schimbare i-a facut sa-şi pretinda lor şi altora, că sunt multumiti, când de fapt, adânc în interior, îşi doreau cu disperare să râdă si sa-şi aiba porţia lor de “nebunii”.

Atunci când esti pe patul de moarte, ceea ce cred alţii despre tine este foarte diferit de ce gândeşti TU. “Ce minunat ar fi să pot fi în stare să merg şi să zâmbesc din nou şi să mai fie mult până la sfârşit!”

Viaţa este o alegere. EA este viaţa ta. Alege conştient, alege cu înţelepciune, alege sincer. Alege fericire.

Adaptare dupa http://inspirationandchai.com/regrets-of-the-dying.html