Violul este (re)definit (in urma constatarii ca persoanele de ambele sexe pot comite violuri) ca acea infractiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-si exprima vointa.

Trecand dincolo de aspectele juridice, o sa ma opresc putin la doua din aspectele psihologice.

Primul din ele este sus numita capacitate a unei persoane de a-si exprima vointa. In afara de violurile comise cu brutalitate sau sub amenintarea agresiva a victimei de catre agresor, de multe ori necunoscut, exista nenumarate cazuri (multe neraportate) de violuri comise ca urmare a unui abuz psihologic, majoritatea avand ca faptas persoane cunoscute sau chiar rude ale victimei.

Abuzul psihologic pune victima intr-o situatie de confuzie: rolul social pe care il ocupa fata de agresor o poate “tintui” in a riposta (pozitie de inferioritate in ierarhia sociala), sau are sentimente ambivalente (mai ales in cazul rudelor sau chiar a partenerilor conjugali), sau victima nu cunoaste limitele care ingradesc si apara o relatie de prietenie, spre exemplu, de o relatie de tip sexual.

Este evident ca in astfel de situatii victima este in incapacitate de a-si exprima vointa ferm, presupunand ca agresorul ar tine cont de aceasta exprimare si s-ar opri.

Victima unui astfel de viol adeseori devine partener(a) sexual(a) pe termen mai lung, chiar impotriva vointei sale profunde, sau a ceea ce simte sau intelege constient, iar efectele pe termen lung ale acestei traume sunt devastatoare. Mecanismele de coping sunt de obicei retragerea, resemnarea, apatia emotionala.

Psihoterapia ajuta prin reinvestirea emotionala a persoanei si sporirea capacitatii de a forma si intretine relatii intime cu persoane potrivite.

Cel de-al doilea aspect este legat de dificultatea majora a comunicarii evenimentului traumatic, perceput ca fiind rusinos, pentru ca in familie se presupune ca despre sex “nu se vorbeste”, sau este “rusinos”. Victima se considera de multe ori vinovata si plateste pretul tacerii cu interiorizarea si astfel agravarea traumei.

Ca metoda de preventie, familiile ar trebui sa discute aspectele majore ale unui posibil atac sexual, cu delicatete dar fermitate, insistand asupra importantei comunicarii in familie. Ridicarea tabu-ului poate diminua gradul de perceptie a traumei si poate aduce victima in situatia de a fi ajutata mult mai eficient si mai rapid.

Chiar daca victima nu doreste sa aduca in justitie cazul infractiunii de viol, este foarte importanta recuperarea psihologica a traumei.

Un film pe aceasta tema (Speak) poate fi o tema de meditatie pentru unele persoane.

Resurse: http://2012books.lardbucket.org/books/introduction-to-criminal-law/s14-sex-offenses-and-crimes-involv.html

Psiholog Psihoterapeut

Luminita Codrescu

Programari: 0745 104 373

lumi.codrescu@yahoo.com